The New Reformation - Gabriel Baicu
- La Nouvelle Reformation - Noua Reforma

Articole recente: 01 12 2016

 

Religia creștină și religia familiei

 

  Gabriel Baicu

Există o religie care are toate datele unei religii autentice dar care este nedeclarată ca religie și cu toate acestea este mai răspândită și cu mult mai practicată de cât orice altă religie pe pământ și anume religia familiei. Mulți oameni practică această religie fără chiar să fie conștienți  că este vorba despre o adevărată religie. Această religie universală cuprinde pe Creștini, Musulmani, Evrei, Hinduși, etc. dar și pe atei. Această religie conține în totalitate învățăturile morale ale lui Isus (Iisus) și este modalitatea în care aceste învățături se practică pe scară extinsă. Părinții adevărați, care sunt o majoritate, sunt gata să se sacrifice pentru copiii lor și fac eforturi substanțiale pentru a își crește copiii în condiții cât mai bune. Sacrificiul de sine sau lepădarea de sine, așa cum este denumită în Biblie este învățătura cheie a Creștinismului și în mod obișnuit acesta se practică în familie. Părinții nu au nevoie de învățăturile lui Isus (Iisus) pentru a face aceste sacrificii, deoarece ele au la bază o dragoste autentică și care nu se învață din dogmele sau doctrinele vreunei organizații religioase. Părinții nu au nevoie să li se predice să își iubească copiii și nici soții nu au nevoie să se convertească la Creștinism pentru a fi atașați de familiile lor. Atunci când ajung să cunoască învățăturile lui Isus (Iisus) membrii unei familii constată că ei practică deja aceste învățături în familiile lor, mai mult chiar viața de familie nu ar fi posibilă fără aceste principii.

De fapt, toată învățătura lui Isus (Iisus) nu este decât o extrapolare a religiei familiei către întreaga societate.

” 46 Dacă iubiţi* numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? 47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” (Matei 5; 46-47)

A practica religia familiei nu înseamnă a practica Creștinismul. Mulți Creștini sunt foarte încântați de felul cum practică ei și ele Creștinismul doar pentru că ei și ele practică cu toată devoțiunea religia familiei la care se adaugă și rugăciunile lor către Dumnezeu. Și ateii sunt devotați familiilor lor și gata să își dea viața pentru aproapele lor dacă prin aproape se înțelege cineva din rudele lor apropiate. Pentru Creștini însă acest mod de practicare a credinței lor nu este de ajuns, lucrul acesta l-a spus Isus (Iisus).

Conform învățăturii lui Isus (Iisus) fiecare individ uman ar trebui să îl iubească pe aproapele său așa cum își iubește propria familie, adică ca pe sine însuși. Este lucrul acesta posibil? Fiecare trebuie să răspundă pentru sine. Învățătura creștină este o idealizare a societății în care oricare membru al ei este considerat o parte dintr-o mare familie și în care oricare cetățean ar trebui să fie tratat ca un părinte, ca un frate sau ca un copil. Isus (Iisus) a spus că nu există dragoste mai mare decât să își dea cineva viața pentru aproapele său, dar acest gen de dragoste care se întâlnește frecvent în relațiile de familie este foarte rară în societate. Lipsa acestui fel de dragoste determină comunitățile creștine și alte comunități religioase să fie goale de conținut spiritual real. Religia familiei este reală deoarece cei mai mulți oameni își văd împlinirea lor personală prin copiii lor și astfel se realizează o perspectivă a viitorului pe care doctrinele și dogmele religioase o subsumează noțiunii de eternitate. Isus (Iisus) a sesizat concurența pe care religia familiei o făcea învățăturilor aduse de El și a spus că oricine își iubește rudele apropiate mai mult decât pe El nu este vrednic de El.

”37 Cine* iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”  (Matei 10; 37)

Isus (Iisus) a inserat învățăturile Sale în religia familiei și nici nu putea să vorbească de dragoste fără să existe organizarea familiei. Familia este folosită ca o matrice pentru ceea ce înseamnă învățătura Creștină.  Dumnezeu este Tatăl nostru iubitor, Isus (Iisus) este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, iar ceilalți Creștini sunt frații și surorile noastre. Cu toate acestea foarte puțini Creștini înțeleg deosebirea esențială între religia familiei și religia creștină. Isus (Iisus) dorește să fie mai mult decât un membru în familia fiecăruia dintre noi, El dorește să fie cel mai important membru al familiilor noastre și să aibă un statut privilegiat. Isus (Iisus) nu ne-a cerut să îl iubim pe El ca pe un tată pământesc, ca pe un frate sau ca pe un fiu ci mai mult decât pe oricare din aceștia.

Religia creștină și alte religii sunt bazate pe religia familiei și fără această din urmă religie toate aceste organizații religioase nu ar avea nici un înțeles. Religia iudaică îl privea pe Dumnezeu ca pe un Tată dar ca pe un Părinte distant și aspru. Religia creștină îl privește pe Dumnezeu ca pe un Tată iertător și iubitor. Faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru este mai ușor de acceptat decât faptul că noi toți suntem frați și surori și că trebuie să ne iubim unii pe alții așa cum ne iubim copiii adică cu o dragoste jertfitoare. Trecerea de la religia familiei la religia creștină este un lucru aproape imposibil pentru cei mai mulți. Cei mai mulți Creștini se consideră buni credincioși pentru că practică religia familiei și ei consideră că cea ce trece peste aceasta îi depășește. Numai că tocmai această extrapolare, această trecere, este esențială pentru învățătura creștină și fără această transformare nu există creștinism. Persoanele respective practică religia familiei și cred în mod greșit că practică religia creștină. Numai atunci când vom putea să îi iubim pe cei străini tot atât de mult ca pe copiii noștri, adică ca pe noi înșine, numai atunci practicăm religia creștină. Desigur că această pretenție pare a fi absurdă la prima vedere dar să nu uităm că ea este învățătura lui Isus (Iisus). Acesta este scandalul crucii și crucea nici nu ar fi un scandal, așa cum ne spune Biblia, fără această aparentă absurditate.

Foarte multe persoane practică religia familiei și foarte puțini oameni practică religia creștină. Religia familiei se practică în mod natural și este ceea ce îl definește pe om din punct de vedere moral dar religia creștină are nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a fi practicată. Numai o persoană care este născută din Dumnezeu poate să practice religia creștină și să extindă religia familiei la întreaga societate. Cea mai importantă cerință a Creștinismului este cerința dragostei creștine și conceptul de păcat este strâns legat de aceasta. Nu este păcătos doar cine calcă o lege ci și acela sau aceea care nu iubește ca și Isus (Iisus). Această ideea ne transformă pe toți în păcătoși și puțini sunt aceia și acelea care pot ieși de sub această calificare.

Să nu ne înșelăm, religia familiei pe care foarte mulți din noi o practicăm și religia creștină nu este aceeași religie. Isus (Iisus) a spus că și necredincioșii îi iubesc pe cei apropiați lor dar că cei credincioși trebuie să își iubească și vrăjmașii.

” 43 Aţi auzit că s-a zis: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău şi să** urăşti pe vrăjmaşul tău.’ 44 Dar Eu vă spun: Iubiţi* pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc** şi vă prigonesc, … ” (Matei  5; 43-44)

Privită prin prisma învățăturilor lui Isus (Iisus) religia familiei este cea mai răspândită religie din lume dar religia creștină este foarte puțin practicată în realitate. Cine oare își iubește dușmanii? Oamenii, cu unele excepții, își iubesc aproapele și acest aproape este reprezentat de familie. Fără îndoială că nu avem nevoie de învățătura creștină ca să ne iubim aproapele dar cu siguranță nu putem să ne iubim dușmanii fără învățătura lui Isus (Iisus) și fără a fi născuți din nou. Este adevărat că mulți dușmani vor vedea dragostea noastră pentru ei ca pe un semn de slăbiciune și vor profita de ea ca să ne poate distruge ușor. Tot Isus (Iisus) a spus să nu aruncăm mărgăritarele noastre înaintea porcilor, despre răufăcători este vorba, căci nu vor aprecia oferta noastră și ne vor sfâșia. Creștinismul nu este o rețetă fixă pentru mântuire deoarece fiecare trebuie să găsească balanța proprie atunci când se apropie de învățăturile lui. Tolerarea răului duce la încurajarea lui și încurajarea răului duce la extinderea lui. Cum putem practica iubirea vrășmașilor fără să fim sfâșiați de ei este o lecție de morală foarte importantă. Să nu uităm însă că Isus (Iisus) care și-a iubit vrășmașii a fost ”sfâșiat” de ei pe cruce.

Cei mai mulți credincioși văd în religia creștină o posibilitate de a evita moartea deoarece aceasta promite viața veșnică. Religia familiei este o adevărată religie deoarece și ea promite continuarea vieții după moarte. Nu mai este cel credincios sau cea credincioasă care trăiește veșnic dar sunt urmașii persoanei credincioase care transmit genele de la o generație la alta. Viața veșnică prin copii este un concept care face ca religia familiei să se adreseze dorinței de nemurire a omului la fel ca oricare religie. Eternitatea petrecută în Paradis pare pentru mulți greu dacă nu imposibil de atins dar continuarea existenței prin copii este ceva concret. Cu toate acestea religia creștină fiind altă religie decât religia familiei pentru a putea să o transformăm în obiect al experienței noastre este bine să o delimităm de religia care se practică în mod natural de foarte multă lume și anume de religia familiei.

 

Vă invit să vizitaţi www.bisericaspiritualaunica.com

 

Navigare website

 

Mobile version!

 

Mesaje actualizate

 

Credinta personala si stiinta confesiunilor crestine

Avem doar două variante pentru care credem în Dumnezeu. Prima este frica de a nu fi pedepsiți cu iadul veșnic dacă nu credem și a doua este dragostea pe care un Dumnezeu atotputernic ne-o poartă fiecăruia dintre noi în mod individual....

uploaded: 13. 08. 2016

read more

 

Adevarul va va face liberi

Bisericile instituționale sunt prima treaptă pe calea către salvarea sufletelor și toți credincioșii trec în mod obișnuit prin această etapă. Cu toate acestea ele nu sunt și ultima treaptă a creșterii spirituale individuale ci sunt doar o treaptă primară...

uploaded: 09. 03. 2016

read more

 

Anticristul poate sa fie oprit

Foarte mulți oameni credincioși așteaptă să vină Anticristul pentru că venirea lui este o profeție biblică. Ei se gândesc anxios că vor trebui să îndure suferințe îngrozitoare când va veni acesta dacă nu se vor închina înaintea lui....

uploaded: 09. 03. 2016

read more

 

Laicitate, spiritualitate si societate

Credința creștină la fel ca orice credință religioasă poate să fie foarte utilă creșterii spirituale a fiecărui individ uman. Prin ea oamenii pot să regăsească speranța și temeiul bunătății....

uploaded: 30. 01. 2016

read more

 

Religia crestina in lumea de astazi

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă...

uploaded: 29. 12. 2015

read more

 

Fanatismul religios

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală...

uploaded: 15. 12. 2015

read more

 

Crestinii si Crestinismul divizat

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre.

uploaded: 26. 10. 2015

read more

 

Calea ingusta care duce la viata

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu...

uploaded: 21. 09. 2015

read more

Postul Crestin

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină.

uploaded: 18. 07. 2015

read more

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său...

uploaded: 05. 07. 2015

read more

Natura divina din om

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui...

uploaded: 12. 06. 2015

read more

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

uploaded: 10. 05. 2015

read more

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper...

uploaded: 21. 03. 2015

read more

Revolta lui Satana si necesitatea revelatiei

Este adevărat că Dumnezeu a iubit foarte mult lumea, a se înțelege toată creația Sa, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea pe cruce. (Ioan 3; 16) Este la fel de adevărat că și omul, prin Omul Isus (Iisus) atât de mult l-a iubit pe Dumnezeu încât  s-a sacrificat pe Sine pentru El și a fost gata să își dea viața pe cruce pentru ca Dumnezeu să poată să guverneze în pace asupra universului și să poată să îl învingă pe Satana, dușmanul Său....

uploaded: 19. 02. 2015

read more